Modelul de comportament pe care copiii il vad in familie le influenteaza destinul. De aceea este foarte important ca acesta sa fie unul pozitiv pentru a le oferi sansa de a avea o viata buna. 

Relatia dintre parinti reprezinta un model de relationare al copilului pe care il va folosi si el in viata de adult pentru a socializa. Nu este deloc usor sa fii parinte, pentru ca este o meserie ce implica multe sacrificii si efort, insa daca stabilesti prioritatile inca de la inceput si te inspiri din metodele de educatie moderne atunci cu siguranta vei reusi sa cresti un copil model. Comportamentul copiilor in familie este conditionat de mai multi factori si totodata sta la baza comportamentulului copiilor in societate.

Copilul preia comportamentul parintilor pentru ca el il considera un model de urmat. Acesta nu are capacitatea de a filtra factorii negativi astfel ca le copiaza comportamentul fara sa isi dea seama daca este bine sau nu ceea ce face. In felul lui de a fi copilul este influentat de modul in care mama il apreciaza pe tata si invers, modul in care mama il priveste pe tata si invers si modul in care cei doi relationeaza cu restul lumii. Aceasta este oglinda prin care cel mic vede viata iar comportamentul parintilor este cel care isi pune amprenta in mod pozitiv asupra felului lui de a fi. Obiceiurile parintilor se transmit copiilor in mod firesc. 

De-a lungul perioadei de crestere copilul intelege daca parintii se iubesc sau nu, daca se inteleg reciproc si daca se respecta unul pe altul iar in functie de toate aceste realitati el isi va forma propriul drum in viata si va duce cu el toate aceste sentimente, care i s-au imprimat adanc in suflet. 

De aceea, cele mai multe tulburari de comportament la copii au in spate problemele din familie, iar un exemplu negativ ii va influenta viata de adult in mod negativ. Acesta este motivul pentru care este foarte important ca parintii sa acorde atentie maxima comportamentului pe care il afiseaza in familie. 

Comportamentul copiilor si liberul arbitru

Daca esti parinte apare o schimbare a vietii de cuplu, nu mai ai timp de distractie pentru ca cel mic este mereu in centrul atentiei. Totusi, nu uita ca si tu esti om cu nevoi si dorinte si nu trebuie sa stai in permanenta langa copil. 

In calitate de parinte, este total gresita conceptia de a trai exclusiv pentru copil, pentru ca in acest fel nu faci altceva decat sa-ti ingreunezi viata si tie si a copilului. Lasa copilul sa experimenteze, sa invete din greseli si sa isi traseze singur traiectoria in viata in functie de ceea ce vrea sa faca. De aceea, atunci cand te preocupa comportamentul copiilor in familie sau in societate, nu uita ca cel mic are nevoie si sa isi exerseze liberul arbitru pentru a invata si a experimenta.

Ce asteptari au parintii?

Cand vine vorba despre comportamentul copiilor, fiecare parinte are anumite asteptari sau isi impune anumite limite atunci cand vrea sa se implice activ in procesul lui de dezvoltare. Totusi, trebuie sa stii cand este nevoie sa oferi copilului spatiu personal si cand sa fii prezent in viata lui. In caz contrar, nu faci decat sa ii oferi o senzatie de sufocare si sa-l impiedici sa devina independent. 

Nu conteaza cantitatea timpului pe care il petreci cu copilul tau ci calitatea. Prin urmare, daca esti prezent fizic insa absent emotional inseamna ca nu ai capacitatea de a fi cu adevarat alaturi de copil. 

Mama nu ar trebui sa faca eforturi inumane de a sta in permanenta langa copil pentru ca in cadrul de familie rolul mamei este completat de cel al tatalui. Avand in vedere faptul ca cel mic se naste intr-o familie, el are nevoie de protectia si implicarea amandurora. 

Mediul in care copilul creste si se dezvolta este reprezentat de cuplul parintilor, relatia dintre ei doi, dar si de relatia pe care ei o au cu restul persoanelor cu care intra in contact.

Cum se pot evita tulburari de comportament la copii

Daca te preocupa evitarea greselilor care pot genera tulburari de comportament la copii, este recomandat sa tii cont de cateva sugestii:

• Ofera copilului tau posibilitatea de a se dezvolta armonios. Lasa-l sa invete sa se descurce singur chiar daca uneori nu reuseste, pentru ca doar gresind va deveni mai responsabil si va dobandi incredere in fortele proprii.
• Fii optimist. Este demonstrat faptul ca parintii optimisti, increzatori in sine vor transmite copilului un model optimist care il ajuta sa viseze cu ochii deschisi si sa inteleaga ca are capacitatea de a-si atinge obiectivele propuse. La polul opus, parintii pesimisti, neincrezatori in sine vor face copiii sa fie retrasi si speriati de gandul ca nu vor reusi sa faca nimic in viata.
• Respecta-i pe cei din jur. Respectul in cuplu ocupa un loc la fel de important pentru ca cel mic ii va respecta pe ceilalti in functie de ceea ce vede la parinti si de cum este si el respectat la randul lui. Un copil care nu va fi respectat de catre parinti, nu le va oferi nici el respect. 
• Fii altruist. Daca parintii sunt altruisti sau egoisti, independenti sau dependenti, copilul va copia modelul oferit in familie si il va urma chiar si in viata de adult. 

Toate aceste realitati influenteaza comportamentul copilului si formeaza baza pe care se formeaza caracterul si personalitatea sa. Cel mic va cauta o realitate asemanatoare familiei lui pentru ca aceasta este cea care ii ofera confortul dorit, chiar daca nu este un model pozitiv.

Copii cu probleme de comportament – ce pot face parintii

In familiile in care sunt copii cu probleme de comportament, parintii se intreaba ce ar putea face si unde au gresit. Cu toate ca de cele mai multe ori parintii incearca sa nu repete aceleasi greseli ca si parintii lor de odinioara, uneori le este foarte dificil sa adopte un alt comportament si sunt tentati sa faca greseli.

Trebuie sa constientizam faptul ca nimeni nu este perfect iar orice rau poate fi reparat daca dai dovada de maxima vointa si profesionalism. Chiar si parintii pot face greseli, insa este important sa si le asume si sa incerce sa le repare cat de repede posibil. 

Intr-o familie in care sunt reale probleme de intelegere apar probleme de comportament la copii, acestia avand tendinta de a fi agresivi si obraznici tocmai din cauza acestor neintelegeri. Ei nu se pot concentra suficient de bine la scoala pentru ca au mereu o teama si o neliniste in suflet. Mediul familial ii influenteaza comportamentul pentru ca acesta transmite copiilor modele pe care ei le vor urma si in viata de adult. 

Tulburari comportamentale la copii pana la 7 ani si rolul familiei

Pana la varsta de 7 ani, comportamentul copiilor este influentat de relatiile dintre membrii familiei. Mediul familial, fie stabil sau fragil, vulnerabil sau favorabil, marcheaza in mod fundamental existenta copiilor. 

Personalitatea copilului se formeaza in functie de: genetica, mediul in care traiesc si educatia primita. In ceea ce priveste mediul educativ, familia ocupa un loc deosebit de important asupra dezvoltarii copilului. 

Familia reprezinta primul mediu educational din viata oricarui copil si abia apoi intervin alte medii educative care isi pun amprenta in formarea copilului. Atunci cand este mic copilul este integrat in gradinita si scoala iar cand mai creste anturajul este cel care influenteaza comportamentul copilului insa familia este cea care contribuie in mod decisiv la dezvoltarea personalitatii copilului. Impactul educatiei din familie marcheaza evolutia  copilului pe parcursul vietii sale. 

Copilul apare intr-o constelatie de relatii si se confrunta cu diverse interactiuni. Toti membrii cu care interactioneaza influenteaza in mod reciproc comportamentul celorlalti insa familia este puternic influentata de factorii externi. Prin urmare, orice modificare de mediu sau intamplare neasteptata pot avea efecte asupra fiecarui membru al familiei si poate genera tulburari de comportament la copii.

Totodata familia este un sistem ce se afla intr-o permanenta schimbare. Copiii cresc, adultii imbatranesc in anumite situatii membrii familiei au nevoi similare alteori au nevoi atat de diferite. Desigur ca in familie intervin si asteptari variate, contributii diferite si resurse limitate si uneori este foarte dificil sa echilibram balanta. Modul in care familia evolueaza este influentat de o multime de factori si este necesar ca fiecare perioada de dezvoltare sa fie gestionata cu maturitate si intelepciune pentru a obtine rezultate optime. 

Modelul ideal de familie pentru comportament copii adecvat

Se disting mai multe tipuri de familii cu copii: familia nucleara, familia extinsa, familia monoparentala si familia mixta. De-a lungul timpului s-au desfasurat diferite studii si s-a ajuns la concluzia ca familia care este compusa din ambii parinti in care exista intelegere in relatia mama-tata, parinti-copii, cei mici au toate sansele de a se dezvolta armonios in acest cadru si sa nu devina anxios. 

Mai mult decat atat, calitatea relatiei dintre parinti influenteaza in mod direct calitatea relatiei parinti-copii. Daca acestia dezvolta un atasament unii de altii, sunt increzatori si dau dovada de maturitate emotionala, restul vine de la sine. 

In familiile monoparentale unde se afla doar unul dintre parinte sunt sanse ca cei mici sa se dezvolte bine, daca acestia urmeaza modeul mamei sau al tatalui, in functie de parintele care il creste, iar ambitia si dorinta de a reusi in viata il marcheaza in mod pozitiv. 

Un mediu familial ce se remarca printr-o armonie perfecta de unde nu lipsesc zambetele, buna dispozitie si increderea de sine este mediul perfect care le ofera copiilor un model pozitiv de comportament demn de urmat. Chiar daca uneori in familie mai exista mici conflicte, este bine sa le gestionati cu maiestrie pentru a nu lasa o amprenta negativa in urma. 

Parintii sunt datori sa creeze un mediu optim in care copiii sa aiba posibilitatea de a-si insusi valorile fundamentale care sa le fie de un real ajutor in viata. O familie in care este prezenta dragostea neconditionata, sprijinul moral si emotional si grija fata de nevoile celuilalt ajuta copilul sa se dezvolte cat mai frumos. 

Totul depinde de modul in care parintii se implica in educatia copiilor lor. Daca acestia sunt pregatiti sa faca tot ceea ce le sta in putinta pentru a obtine dezvoltarea la un nivel maxim a potentialului copilului inseamna ca vor si reusi sa obtina ceea ce isi propun. 

Tulburari de comportament la copii

Exista mai multi factori care marcheaza comportamentul copiilor, insa sunt si diferite situatiile care influenteaza in mod direct conduita acestora. Factorii de baza care pot genera tulburari comportamentale la copii sunt cei care tin cont de varsta iar situatiile pot fi diverse. Poate fi vorba despre un mediu specific care face copilul sa se manifeste intr-un mod sau altul, o personalitate puternica sau un comportament neadecvat pentru parintii mai critici dar care este acceptat de alte familii. 

Factorii care influenteaza comportamentul copiilor sunt caracteristici varstei la care acestia se afla. In functie de varsta, copiii se manifesta diferit.

Iata care sunt posibililele mici probleme cu care s-ar putea sa va confruntati in calitate de parinte.

Comportamentul copiilor de 3 – 6 ani

Intre 3-6 ani copiii nu se supun cu usurinta indicatiilor parintesti, dar au mereu nevoie de ajutor. Este varsta la care cei mici au o imaginatie bogata, inventeaza si spun diferite minciuni nevinovate pentru ca le place sa detina controlul. Copiii la varsta prescolara au deseori crize de furie si sunt corectati de parinti pana cand reusesc sa isi controleze emotiile, sunt hiperactivi si foarte nelinistiti. Tulburarile in comportamentul copiilor de 3- 6 ani, pentru a fi ameliorate, necesita multa rabdare din partea parintilor.

Comportamentul copiilor de 6 – 10 ani

Intre 6-10 ani copiii preiau de la parinti comportamentele pe care le vad in familie si le urmeaza punctul de vedere vis-a-vis de relatia pe care acestia o au cu alte persoane. Aceasta este perioada cand cei mici vor sa isi faca tot mai multi prieteni de varsta lor pentru ca incep sa isi descopere indentitatea facand comparatie cu alti copii. La aceasta varsta copiii sunt foarte energici si sunt mereu dornici de actiune, iar comportamentul copiilor fata de parinti poate lasa de dorit. 

Tulburarile in comportamentul copiilor de 6 – 10 ani se pot ameliora usor daca parintii isi vor corecta propriul comportament si ii vor arata copilului respect si iubire.

Comportamentul copiilor de 10 – 14 ani

Intre 10-14 ani copiii sunt la pubertate ceea ce inseamna ca urmeaza o perioada mai dificila. Prietenii ocupa un loc foarte important pentru ei iar spusele parintilor isi pierd din insemnatate. In prag de adolescenta, copiii isi doresc sa nu mai depinda de parinti si sa fie independenti iar comportamentul copiilor fata de parinti poate deveni neprietenos si arogant. Le place competitia si vor sa faca ce le place pentru a impresiona grupul de prieteni. 

La aceasta varsta apar foarte multe tentatii (de cele mai multe ori cu o conotatie negativa), apar micile simpatii si incep sa se gandeasca mai serios si la viitor. Tulburarile in comportamentul copiilor de 10 – 14 ani se vor rezolva in timp, dupa ce copilul a inteles lectia.

Comportamentul copiilor de 15 – 18 ani

Intre 15-18 ani copiii de ieri devin adolescentii care vor sa petreaca tot mai putin timp cu parintii iar grupul de prieteni se extinde ocupand un loc extrem de important pentru ei. Acestia au tot mai mare nevoie de spatiu privat, au sentimentul ca stiu tot, apar diverse controverse cu parintii si incep sa isi formeze valorile care il determina, iar comportamentul copiilor fata de parinti va deveni usor rebel si ofensiv. 

Tulburarile in comportamentul copiilor de 15 – 18 ani necesita timp si rabdare, dar se vor rezolva de indata ce adolescentul a inteles singur care este lectia de viata.

Diferente in comportamentul copiilor de aceeasi varsta

Fiecare copil este unic in felul lui si nu trebuie sa faceti diferente intre copii nici macar atunci cand aveti mai multi. Fiecare vine cu un anumit bagaj genetic si se dezvolta in mod diferit. 

Comportamentul copiilor difera in functie de: 

• cat de activi sunt 
• cat de sensibili sunt
• cat de usor se adapteaza schimbarilor
• cat de bine isi exprima emotiile 
• cat de curiosi sunt
• cat de toleranti sunt
• cat de bine se concentreaza
• cat de mult isi doresc reusita. 

Aici ar trebui mentionate si cazurile speciale, cand copiii sufera de diverse afectiuni:

• comportamentul copiilor cu sindrom down
• comportamentul copilului cu epilepsie
• comportament copil hipoacuzic
• comportamentul unui copil cu autism.

Pe langa diferentele individuale ale copilului si diferenta dintre sexe, mai apar si diferentele specifice familiei din care fac parte. 

Stilul de viata din copilarie are o influenta aparte pentru viata de adult. Un comportament adecvat al parintilor va impiedica aparitia a diverse tulburari de comportament la copii, pentru ca acesta are deja modelul parintilor in fata. 

Tine cont de toate aceste aspecte daca vrei ca cel mic sa se dezvolte armonios si sa se bucure din plin de toate facilitatile care ii sunt puse la dispozitie in familie.